5. Bunăstarea copiilor și adolescenților


Publicații relevante

Bălțătescu, S., & Oșvat, C. (2015). Bunăstarea văzută prin ochii copiilor români: rezultatele studiului internaţional "Lumea copiilor" (ISCWeB). Editura Universității din Oradea, Editura Presa Universitară Clujeană, Oradea, Cluj Napoca, ISBN 978-606-10-1713-3, 978-973-595-934-0.

Alfaro, J., Casas, F., Sarriera, J. C., Bedin, L., Grigoras, B., Bălţătescu, S., Malo, S., & Sirlopú, D. (2015), El bienestar subjetivo en la infancia: Estudio de la comparabilidad de 3 escalas psicométricas en 4 países de habla latina, Psicoperspectivas: Individuo y Sociedad, vol. 14, nr. 1, pp. 6-12, ISSN 0718-6924, http://www.scielo.cl/pdf/psicop/v14n1/art02.pdf. Revistă indexată în ULRICH'S, EBSCO, DOAJ.

Montserrat, C., Dinisman, T., Bălţătescu, S., Grigoraş, B. A., & Casas, F. (2014), The Effect of Critical Changes and Gender on Adolescents’ Subjective Well-Being: Comparisons Across 8 Countries, Child Indicators Research, pp. 1-21, ISSN 1874-897X, http://dx.doi.org/10.1007/s12187-014-9288-9.

Bălţătescu, S., Hatos, A., & Oșvat, C. (2014). The effects of parental migration on subjective well-being of children: the case of Romania, Sustaining Quality of Life across the Globe. The XII Quality of Life Conference, Free University Berlin, September 15-18, http://www.isciweb.org/_Uploads/dbsAttachedFiles/BerlinISQOLSEffectsParentalMigration_Baltatescu.pdf.

Bălţătescu, S., & Oşvat, C. (2014). Victimizarea în școlile românești: Rezultate ale proiectului "Lumile copiilor. Ancheta internaţională asupra bunăstării copiilor", Siguranţa copiilor înainte de toate. Protecţia împotriva violenței, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Cluj-Napoca, 10-11 decembrie

Casas, F., Bălţătescu, S., Bertran, I., González, M., & Hatos, A. (2013), School Satisfaction Among Adolescents: Testing Different Indicators for its Measurement and its Relationship with Overall Life Satisfaction and Subjective Well-Being in Romania and Spain, Social Indicators Research, vol. 111, pp. 665–681, ISSN 0303-8300, http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs11205-012-0025-9.

Grigoraş, B.-A., Bălţătescu, S., & Roth, M. (2012), The Well-Being of Children Aged 12-14 in Cluj County. A Pilot Study, Revista de Asistenţă Socialã, vol. XI, nr. 2, pp. 147-161.

Bălţătescu, S., Oșvat, C., & Grigoraş, B. (2011). Developing child well-being indicators at county level in Romania, Third ISCI conference, York, July 27-29, http://www.york.ac.uk/conferences/ISCI2011/conference-abstracts.htm

Bălţătescu, S., Casas, F., Hatos, A., Bertran, I., & González, M. (2011). Adolescent well-being and subjective indicators of relationships in a Romanian and Spanish adolescent sample, Third ISCI conference, York, July 27-29, http://isci.chapinhall.org/wp-content/uploads/2011/09/Baltatescu-Sergiu-et-al_1.pdf.

Oșvat, C., & Bălțătescu, S. (2011), Suportul social și instituțional pentru familiile copiilor cu dizabilități. Influența asupra bunăstării aparținătorilor, Sociologie românească, vol. IX, nr. 4, pp. 85-101, ISSN 1220-5389, http://www.arsociologie.ro/en/romanian-sociology-journal/archives/21-romanian-sociology-journal/abstracts/338-osvat-4-2011.

Chipea, F., & Bălţătescu, S. (2010), Copiii lăsaţi acasă de emigranţi. Studiu în judeţul Bihor, Sociologie românească, vol. VIII, nr. 4, pp. 104-126, ISSN 1220-5389, http://www.arsociologie.ro/ro/sociologieromaneasca/47-rezumat-chipea-baltatescu-4-2010.

Bălţătescu, S. (2010), Cele două feţe ale violenţei în şcoală: rolurile de victimă şi victimizator, în: S. Bălţătescu, F. Chipea, I. Cioară, A. Hatos & S. Săveanu (coord.), Educaţie şi schimbare socială. Perspective sociologice şi comunicaţionale, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, pp. 251-254, ISBN. http://ssrn.com/abstract=2609408. Publicație indexată în SSRN.

Bernáth, K., & Bălţătescu, S. (2010). Marginality in social networks and feelings of exclusion in Romanian high school classrooms, Remaking the Social. New Risks and Solidarities, The First International Conference of the Society of Sociologists from Romania, Cluj-Napoca, 2-4 decembrie, http://cluj2010.wordpress.com/sessions/s4/, abstract publicat în http://cluj2010.files.wordpress.com/2010/12/book-of-abstracts-cluj-dec-2010-ok.pdf

Casas, F., Bălţătescu, S., Bertran, I., González, M., & Hatos, A. (2009). Similarities and differences in the PWI of Romanian and Spanish adolescents aged 13-16 years-old, IX ISQOLS Conference: „Quality of Life Studies: Measures and Goals of the Progress of Societies”, Florence, Italy, July 19-23, http://www.isqols2009.istitutodeglinnocenti.it/Content_en/Conference%20Timetable%20and%20Programme.pdf

Bălţătescu, S. (2009), Determinanţi ai satisfacţiei cu şcoala. Studiu în rândul elevilor de liceu din Oradea, în: A. Hatos & S. Săveanu (coord.), Educaţia şi excluziunea socială a adolescenţilor din România, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, pp. 215-226, ISBN 978-973-759-848-6.

Bălţătescu, S. (2009), Bunăstarea subiectivă a elevilor de liceu şi studenţilor. Studiu folosind "Personal Wellbeing Index", Anuarul Institutului de Istorie „G. Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, vol. VII, pp. 147-157,  http://www.history-cluj.ro/SU/anuare/2009/Aux_pages/Cuprins2009.htm.

Bălţătescu, S. (2008). Structura si corelatele satisfacţiei cu şcoala. Studiu in rândul adolescenţilor, Statutul psihologului şcolar. Prezent şi perspective. Volumul conferinţei naţionale a Psihologilor Şcolari, Băile Felix, 26-27 octombrie.

Bălţătescu, S., & Cummins, R. A. (2007). An exploration of the domain satisfactions of Romanian school adolescents using the Personal Wellbeing Index, 8th ISQOLS Conference “From QOL Concepts to QOL Performance Measures”, San Diego, U.S.A., 6-10 decembrie

Bălţătescu, S. (2007), Peer pressure and adolescent substance use: a study with Romanian adolescents, în: F. Chipea (coord.), Tinerii şi drogurile. Dimensiuni psihosociale şi politici de prevenire a consumului de droguri, Universitatea din Oradea, Oradea, pp. 164-174, ISBN 978-973-759-395-5.

Bălţătescu, S., & Cummins, R. A. (2006). Using the Personal Wellbeing Index to explore subjective wellbeing of high-school and college students in Romania, 7th ISQOLS Conference: “Prospects for Quality of Life in the New Millennium” Grahamstown, South Africa, 17-20 iulie, http://ssrn.com/abstract=2547293.

Bălţătescu, S. (2006), Comparative results and psychometric proprieties of the Personal Well-Being Index – Romania (old and new versions) with an adolescent sample. A preliminary analysis, SSRN eLibraryhttp://ssrn.com/abstract=2547193.

Bălţătescu, S. (2006). Traducerea şi validarea unui instrument de măsură a victimizării în şcoală: scala APRI-T, Conferinţa naţională: "Cultură, dezvoltare, identitate. Perspective actuale", Universitatea din Oradea, 26-27 octombrie.

 

Context și fundamente teoretice

Copii și adolescenții reprezintă o categorie specială din punctul de vedere al bunăstării subiective. În primul rând pentru că pentru că sunt un grup intrat recent în focusul specialiștilor din domeniul calității subiective a vieții. Astăzi, subliniază Asher Ben-Arieh (2010), inițiatorul studiilor din domeniul indicatorilor sociali subiectivi pentru copii, cercetătorii și publicul își pun în mod serios mai multe întrebări privind relevanța răspunsurilor date de copii și capacitatea acestora de a-și conștientiza și raporta bunăstarea în domeniile relevante. Dar sunt exact aceleași întrebări pe care acum aproximativ 30 de ani și le puneau în legătură cu adulții – ceea ce sugerează că și răspunsurile vor fi afirmative.

Proiectul Lumile copiilor, la care am participat începând din 2011, urmărește să umple un mare gol în ceea ce  privește datele de cercetare internațională comparativă privind opiniile copiilor despre viața și bunăstarea lor. El pornește de la câteva schimbări de paradigmă în abordarea bunăstării copiilor propuse de Ben-Arieh (2008, pp 10-11), ce cuprinde o deplasare a focusului studiilor asupra copiilor:

1. de la supraviețuire (simpla împlinire a nevoilor de bază precum hrană și adăpost la bunăstare (calitatea vieții, cuprinzând o paletă mult mai largă de nevoi și domenii ale vieții).

2. De la negativ la pozitiv (pornind de la ideea că măsurile factorilor de risc sau negativi nu sunt identice cu cele ale factorilor protectori sau pozitivi).

3. De la copilăria ca fază de tranziție (well-becoming - de pregătire a vieții de adult) la focusul asupra copilăriei ca stare actuală (well-being – copilul văzut ca ființă umană cu nevoile ei actuale, nu doar cele de perspectivă).

4. De la domenii tradiționale (demografie, sănătate, educație) la noi domenii (ca de pildă participare, securitate și activități).

Cele două valuri ale studiului Lumile copiilor[1] întreprinse până acum cu copii din grupele de vârstă 8-12 ani (Dinisman & Rees, 2014; Rees & Main, 2015) sugerează că, cel puțin începând de la vârsta de 8 ani, copii sunt capabili să răspundă la întrebări privind bunăstarea lor[2]. Ele însă arată și discrepanțe între corelatele bunăstării subiective a copiilor și celor ale adulților. La nivel național, în contradicție cu rezultatele privind adulții, nivelul mediu de fericire în cazul copiilor nu este corelat cu PIB-ul. Astfel, în unele din țările cu nivelul cel mai ridicat al veniturilor pe cap de locuitor din eșantion (Marea Britanie, Germania și Norvegia), copiii au niveluri dintre cele mai scăzute de satisfacție cu viața din tot eșantionul (cel mai scăzut nivel fiind în Coreea de Sud).

Figura 17. PIP per capita (2002) și satisfacția cu viața a copiilor din grupele de vârstă 10 și 12 ani (Bălțătescu & Bacter, 2016). Sursa: Reprezentare proprie a datelor prezentate de Rees și Main (2014).

Alte studii au arătat rezultate neașteptate în ceea ce privește valorile pe care le au copii. Astfel, Casas et al. (2012), într-un studiu cu copii de 11-14 ani din Catalonia, găsește că faptul de a fi bun și faptul de a avea personalitate sunt calitățile cele mai apreciate de copii pentru atunci când vor avea 21 de ani, lucru pe care îl interpretează drept surprinzător dat fiind ideea larg răspândită că copiii ar fi mai degrabă răi cu colegii de școală și prietenii. Tot astfel, ei găsesc corelații puternice între valorile relaționale (bunătate, simpatie, relații personale, solidaritate) și bunăstarea subiectivă, în detrimentul corelațiilor cu  valorile materialiste (bani, putere, imagine de sine).

Implicațiile teoretice ale rezultatelor românești ale studiului Lumile Copiilor

România este un studiu de caz interesant întrucât împarte statutul de țară având cele mai ridicate niveluri de bunăstare subiectivă ale copiilor (dintre cele 15 participante la studiu) cu alte state din clasa celor cu venituri medii (precum Turcia sau Columbia). Formulând explicații în raportul nostru (Bălțătescu & Bacter, 2016) am arătat mai întâi că marea majoritate a copiilor care au participat la studiu au oferit răspunsuri foarte pozitive la toate întrebările puse[3]. Una dintre explicațiile propuse anterior de mine pentru nivelurile foarte ridicate ale bunăstării subiective ale copiilor în general ține de faptul că părinții încearcă să îi protejeze pe copii de serioasele dificultăți economice[4].

O distribuție similară poate fi întâlnită și în cazul satisfacției cu școala, unde din nou Coreea de Sud are cele mai scăzute niveluri. Pentru această regularitate atipică am formulat o explicație ce ține de diferența dintre calitatea vieții acasă și calitatea vieții la școală. În țările cu venit foarte scăzut, copiii se simt privilegiați să meargă la școală, unde de altfel și condițiile sunt mai bune decât cele de acasă. În schimb, în țările avansate din punct de vedere economic, unde practic toți copiii beneficiază de educație, faptul de a merge la școală este un lucru obișnuit și chiar stresant, în timp ce acasă calitatea vieții este, desigur, mai ridicată[5].

Revenind la bunăstarea subiectivă, diferențele între țări ar putea fi explicate prin condițiile societale pentru o viață bună (livability – concept introdus de Veenhoven, 1993). Acest autor insistă că nu numai ofertele societății contează pentru satisfacția și fericirea locuitorilor ei, ci și cerințele acesteia (Veenhoven, 2000). Dincolo de cazurile celor care muncesc, pentru copii școala reprezintă provocarea cea mai mare pentru copii. Aceasta ar putea explica de ce în țările cu sisteme educative foarte pretențioase, precum Coreea de Sud, copiii resimt o mare o presiune competitivă, ceea ce conduce la un stres ridicat (Park, 2005) și posibil la scăderea nivelurilor de satisfacție cu viața și bunăstării subiective. Nu este întâmplător că în cazul tuturor celor 15 țări participante în studiu libertatea de a-și petrece timpul în orice mod doresc este cel mai important predictor al bunăstării subiective a copiilor (Bradshaw & Rees, 2015).

Rezultatele unor studii comparative anterioare

Rezultatele studiului Lumile copiilor nu fac decât să confirme cercetările noastre anterioare. Copiii români au o calitate percepută a vieții mai bună decât cei de la Catalonia (Casas, Bălţătescu, Bertran, González, & Hatos, 2009), dar și din alte țări latino-americane (Alfaro et al., 2015).

Tabel 7. Nivelurile Indexului Bunăstării Personale (PWI-7) și ale satisfacției cu viața în funcție de vârstă (Casas, Bălţătescu, et al., 2009).

Vârsta

PWI-7

Satisfacția cu viața

13

87,8

9,25

14

85,1

8,95

15

83,5

8,98

16

82,8

8,66

 Este la fel de adevărat că nivelurile acestor indicatori scad abrupt cu vârsta în România, cum o arată și un studiu comparativ întreprins la nivelul elevilor de liceu (Bălţătescu, 2009a).

Figura 18. Nivelele satisfacţiei cu viaţa şi Personal Wellbeing Index în funcţie de clasă în Oradea. Sursa: datele proiectului Adolescenții-viitori cetățeni, 2006-2007 (Bălţătescu, 2009a).

Scăderea continuă până în viața adultă, cum o arată și tabelul de mai jos. Astfel se explică de ce românii au unele dintre nivelurile cele mai scăzute de bunăstare subiectivă din lume.

Tabel 8. Nivelurile medii ale satisfacţiei cu viaţa şi Personal Wellbeing Index în Oradea și județul Bihor. Pentru datele pe elevi și studenți ancheta de teren s-a desfăşurat în octombrie-noiembrie 2005, pe un eşantion aleator de 1155 de elevi de liceu (cu vârste cuprinse între 14 şi 19 ani) din judeţul Bihor şi 851 de studenţi de la Universitatea din Oradea. Pentru adulți ancheta întreprinsă în 2003 în judeţul Bihor, pe un eşantion reprezentativ al populaţiei adulte de 368 de subiecţi.

 

Elevi de liceu

Studenţi

Eşantion general (18+)

Satisfacţia cu viaţa

74.8

72.8

63.7

Personal Wellbeing Index

79.1

74.1

69.7

 

Când introducem într-un model de regresie predictorii satisfacției cu viața, se observă că la elevii de liceu satisfacția cu nivelul de trai prezice într-o mai mică măsură bunăstarea subiectivă

Tabel 9. Contribuţia independentă a domeniilor vieţii cuprinse în Personal Wellbeing Index la satisfacţia cu viaţa ca întreg. Surse: eşantion reprezentativ la nivelul judeţului Bihor (2004, n=368), eşantion de elevi de liceu (Bihor, 2005, n=1155), eşantion de studenţi (Bihor, 2005, n=851). Au fost reprezentaţi cu caractere îngroşate valorile semnificative la pragul p=0,05.(Bălţătescu & Cummins, 2006).

 

Elevi de liceu

Studenţi

Eşantion general (18+)

Nivelul dvs. de trai?

.39

.45

.47

Sănătatea dvs.?

.08

.00

.05

Ceea ce reuşiţi să realizaţi în viaţă?

.10

.12

.16

Relaţiile dvs. personale?

.17

.13

.11

Siguranţa dvs. personală?

.09

.01

.01

Modul cum simţiţi că faceţi parte din comunitatea dvs.?

.06

.07

.05

Siguranţa dvs. viitoare?

.03

.04

.11

Adj R²

.48

.44

.59

decât la studenți și la eșantionul de persoane de peste 18 ani, ceea ce este desigur un efect al faptului că în multe cazuri părinții își feresc copii de confruntarea cu lipsurile materiale (teoria umbrelei parentale). Pe de altă parte, am discutat într-o altă lucrare despre condiția specială pe care o au adolescenții, supuși unor puternice presiuni normative de a se integra în grup, ceea ce explică și multe din comportamentele de risc la această vârstă (Bălţătescu, 2007d). În acest fel putem înțelege și de ce satisfacția cu relațiile personale prezice mai bine bunăstarea subiectivă decât la celelalte categorii de vârstă.

Ambele rezultate coincid cu rezultatele studiilor internaționale citate despre relația diferită față de adulți pe care o are bunăstarea subiectivă la copii cu venitul și cu valorile (Casas, Bello, et al., 2012; Bradshaw & Rees). Valorile obținute confirmă și teoria asupra determinării sociale a bunăstării subiective. Condițiile în care evoluează copii și adolescenții (umbrela parentală, nevoia de integrare în grupul de prieteni) îi fac pe aceștia să-și judece bunăstarea personală după criterii diferite față de adulți. De aici importanța mai mare acordată valorilor în detrimentul veniturilor.

Bunăstarea copiilor lăsați acasă

Copiii lăsați acasă de părinții migranți au o situație specială din punct de vedere al bunăstării. În 2012 treceam în revistă efectele preponderent negative ale acestui fenomen asupra dezvoltării și bunăstării copilului (Chipea & Bălţătescu, 2010). Astfel, acești copii prezintă toate simptomele tulburării de stres post-traumatic (Masser, 1992). Ei se simt respinşi şi abandonaţi (Glasgow & Gouse-Sheese, 1994) și răspund prin stări de disperare și agresivitate (Artico, 2003) sau, dimpotrivă, prin detaşare afectivă (Pottinger & Williams Brown, 2006). Între efectele de ordin comportamental sunt identificate și rezultatele slabe la învățătură, dar și rezultate pe termen lung în privința adaptării la viața adultă. Există și unele efecte pozitive, generate de bunăstarea materială în creștere a familiei, dar și de capitalul social acumulat de familie în procesul migrației (Dreby, 2007).

Având în vedere aceste efecte cu sensuri diferite, ne-am întrebat în ce măsură contribuie migrația părinților la bunăstarea subiectivă și care din circuitele cauzale (pozitiv sau negativ) va prevala (Bălţătescu, Hatos, & Oșvat, 2014). Folosind datele asupra cercetării Lumile copiilor pentru România[6] am constat că copii ai căror părinți nu au petrecut timp în străinătate sunt cei mai fericiți și mulțumiți de viața lor. Cei mai nefericiți sunt cei care au avut ambii părinți în străinătate. Efectul plecării mamei în străinătate este aproape la fel de pronunțat ca cel al plecării tatălui.

Am testat cu ajutorul unei analize Path efectele pe care le au cele trei circuite cauzale, prin intermediul variabilei privind înzestrarea cu bunuri a familiei, relația cu familia și performanțele școlare[7]. Astfel, controlând pentru înzestrarea cu bunuri ale copilului și gospodăriei[8], obținem că numai satisfacția cu notele primite funcționează ca variabilă intermediară între plecarea ambilor părinți în străinătate și bunăstarea subiectivă, influența cauzală fiind (așa cum sugera o parte din articolele din literatura de specialitate) cu un efect negativ.


Rezultate similare (dar coeficienți mult mai mici) au fost obținute când am folosit ca variabila dependentă fericirea sau ca variabilă independentă faptul că un părinte nu a fost plecat. Desigur, cercetarea are limite serioase legate de imprecizia întrebării privind migrația părinților[9].

Colaborări internaționale în vederea măsurării bunăstării copiilor și adolescenților

Activitatea mea în cadrul International Wellbeing Group (Australian Centre on Quality of Life, 2001) a prilejuit primele măsurări comparative internaționale ale bunăstării copiilor și adolescenților. Organizat de psihologul Robert Cummins, acest grup a avut drept scop dezvoltarea instrumentului numit International Wellbeing Index (Cummins et al., 2004), din care face parte și Indexul Bunăstării Personale (PWI)[10]. Astfel, în 2006 prezentam, împreună cu Robert Cummins la conferința ISQOLS din Grahamstown, South Africa, o primă evaluare psihometrică pe datele românești a instrumentului PWI-7[11] pentru copii, adolescenți și studenți și formulam ipoteza „umbrelei parentale” pentru a explica nivelurile mult mai ridicate ale PWI la elevi comparativ cu adulții (Bălţătescu & Cummins, 2006). Ulterior, testam pe un eșantion de elevi din clasele a VIII-a până într-a XII-a din Oradea[12] efectele introducerii itemului de satisfacție cu spiritualitatea sau religia (PWI-8), găsind că aceasta aduce foarte puțină valoare indexului, chiar în condițiile în care România este una dintre cele mai religioase țări din România și din lume (Bălţătescu, 2006a).

Ulterior, la conferința ISQOLS din San Diego, SUA, prezentam proprietățile psihometrice ale unui instrument PWI-9 care să conțină în plus față de satisfacția cu spiritualitatea un alt item: satisfacția cu viața sentimentală. Argumentam atunci că acest domeniu denotă în adolescență experiențele afective legate de relațiile romantice. Aceste experiențe, centrale în viața adolescenților, nu pot fi capturate de itemul PWI-7 „Satisfacția cu relațiile personale”, care este prea general pentru a captura relațiile romantice – mai ales că în adolescență multe dintre trăirile afective romantice se consumă în afara unor relații mai mult sau mai puțin stabile (Bălţătescu & Cummins, 2007). Pe baza unei analize factoriale, am găsit că satisfacția cu viața sentimentală este explicată de aceeași variabilă latentă ca și restul itemilor PWI (Bălţătescu, 2009b)[13].

Ulterior munca mea în acest domeniu s-a alăturat grupului de la Girona condus de Ferran Casas. Am conlucrat în primul rând tot la testarea și rafinarea instrumentului PWI, reluând în 2011 ideea introducerii itemului de satisfacție cu viața sentimentală, care crește e drept modest gradul de predicție al PWI față de satisfacția cu viața ca întreg, atât în România cât și în Spania (Bălţătescu, Casas, Hatos, Bertran, & González, 2011). Pe baza datelor comparative culese în Nord-Vestul României[14] și în Catalonia, am testat itemul PWI-8 împreună cu alți itemi privind relațiile personale sau cu școala[15].  Ulterior, în cadrul proiectului Lumile copiilor am putut testa comparativ mai multe scale de măsurare a bunăstării subiective în patru țări vorbitoare de limbă latină (Alfaro et al., 2015)[16]. Rezultatele au arătat că scalele au proprietăți psihometrice bune pentru fiecare țară dar și pentru eșantionul agregat, putând fi comparate prin intermediul corelațiilor și regresiilor efectuate în interiorul fiecărei țări. Totuși, din cauza unor inadecvări ale modelului cu ecuații structurale, autorii au găsit că suma scalelor nu este comparabilă între țări. Rezultatul a fost confirmat ulterior pe baza datelor proiectului Lumile copiilor de Casas și Rees (2015)[17].

Schimbările în viața copiilor și bunăstarea lor subiectivă

Migrația părinților este doar o dimensiune a ceea ce numim schimbări semnificative în viața copiilor – o altă aplicație la care am lucrat folosind datele din studiul Lumile copiilor. Tema evenimentelor de viață are o miză teoretică importantă pentru cercetarea bunăstării subiective, contribuind la disputa între teoria fericirii ca trăsătură și cea a fericirii ca stare (discutată în background-ul capitolului I.6.2. Identitate națională.

Figura 19. Un model general al predictorilor bunăstării subiective (Bălţătescu, 2008).

Dacă nivelurile bunăstării subiective sunt reglate (prin mecanisme biologice și psihologice), atunci un eveniment le poate influența doar pe termen scurt, nivelurile reîntorcându-se la nivelul stabilit[18]. În schimb, dacă bunăstarea subiectivă este mai degrabă o stare atunci evenimente importante o influențează pe termen lung – ceea ce coincide cu punctul de vedere sociologic[19]. Ne așteptăm ca evenimente petrecute în faza de dezvoltare să aibă influența și mai puternice asupra copiilor și adolescenților decât asupra persoanelor mature. În ancheta proiectului Adolescenții – viitori cetățeni[20] am inclus întrebări privind trei evenimente de viață personale[21] și șase familiale[22]  petrecute în ultimul an[23]. Am găsit că toate evenimentele de viață negative sunt asociate cu bunăstarea subiectivă, singurul eveniment pozitiv fiind asociat pozitiv cu această variabilă. Satisfacția cu viața a elevilor scade pe măsură ce crește numărul evenimentelor de viață negative. Controlând pentru caracteristicile socio-demografice[24] obținem că faptul că un membru al familiei internat in spital pentru o boala gravă sau accident[25] și faptul de a fi rupt relația cu prietenul/prietena[26] sunt predictori negativi ai satisfacției cu viața, iar faptul de a fi plecat în tabără sau în străinătate în ultimul an este asociată pozitiv cu această variabilă (Bălţătescu, 2008)[27].

Folosind datele pentru România ale proiectului Lumile copiilor am analizat cinci evenimente de viață[28], dintre care patru sunt corelate între ele[29]. Și în acest caz, copiii care nu au trecut prin nicio schimbare semnificativă în ultimul an raportează o bunăstare mai ridicată (Bălţătescu et al., 2013). Acest rezultat a fost confirmat într-un studiu comparativ folosind datele din 8 țări în care am fost implicat (Montserrat, Dinisman, Bălţătescu, Grigoraş, & Casas, 2015)[30]. Cu excepția Ugandei, numărul de evenimente de viață din viața adolescenților este asociat negativ cu bunăstarea subiectivă a lor, dar și cu relațiile cu familia și prietenii[31]. Un rezultat interesant a fost că fetele sunt afectate mai puternic de toate evenimentele critice de viață[32] cu excepția școlii (Montserrat et al., 2015).

Satisfacția cu școala

Şcoala este unul din domeniile esenţiale ale vieţii adolescenților, ea reprezentând principala lor ocupaţie. Satisfacţia cu şcoala, definită ca „evaluarea cognitivă a calităţii vieţii şcolare” (Huebner, 1994), este și obiect de studiu în domeniul mai larg al psihologiei și sociologiei educaţiei, fiind considerată o măsură subiectivă, centrată pe elev, a calităţii şcolii. Recent, ea capătă tot mai mult sens în cadrul studiului bunăstării copilului și adolescentului, școala fiind privită ca unul din cele mai importante domenii ale vieţii acestor categorii de vârstă, similar cu munca pentru adult (Epstein, 1981).

În 2007, arătam că satisfacţia cu școala în general prezice în egală măsură ca și satisfacţia cu timpul liber satisfacţia cu realizările din viaţă (Bălţătescu & Cummins, 2007). Ulterior, am constatat că itemii legați de satisfacția cu școala încarcă într-un factor separat, ceilalți doi fiind Indexul Bunăstării Personale (PWI-9) + satisfacția cu viața sentimentală, plus un item pe care l-am denumit „Relații și timp liber” (Bălţătescu, 2009b).

Tabel 10. Analiza componentelor principale asupra a 23 de variabile de satisfacţie. Matricea rezultată a fost rotită folosind metoda Varimax cu normalizare Kaiser. Sursa: primul val al anchetei proiectului Adolescenţii - viitorii cetăţeni... (2006-2007, n=1933) (Bălţătescu, 2009b).

 

Factor 1

(PWI + viaţa sentimentală)

Factor 2

(Relaţii & timp liber)

Factor 3

(Şcoală)

Satisfacţia cu viaţa ca întreg

0,481

0,371

0,212

Nivelul tău de trai?

0,562

0,253

0,155

Sănătatea ta?

0,594

0,205

0,061

Ceea ce reuşeşti să realizaţi în viaţă?

0,712

0,168

0,181

Relaţiile tale personale?

0,767

0,126

0,095

Siguranţa ta personală?

0,792

0,063

0,131

Modul cum simţi că faci parte din comunitatea tău?

0,726

0,164

0,120

Siguranţa ta viitoare?

0,781

0,067

0,130

Religia sau împlinirea ta spirituală?

0,569

0,155

0,138

Viaţa ta sentimentală?

0,628

0,151

0,074

De rezultatele tale şcolare?

0,164

0,081

0,654

De relaţia cu colegii de scoală?

0,186

0,157

0,583

De relaţia cu profesorii?

0,159

0,072

0,826

De şcoală, în general?

0,068

0,132

0,782

Modul cum te înţelegi cu mama ta?

0,100

0,819

0,104

Modul cum te înţelegi cu tatăl tău?

0,102

0,669

0,085

Relaţiile din familie?

0,143

0,872

0,162

Modul cum îţi petreci timpul liber?

0,321

0,687

0,111

Relaţiile cu prietenii tăi?

0,338

0,592

0,086

Varianţa totală explicată

34,9%

10,9%

5,7%

 

Pe baza acelorași date, am testat itemii PWI-7 împreună cu șase întrebări de satisfacție cu școala[33]. Rezultatele, în acest ultim caz, confirmă constatarea lui Tomyn și Cummins (2010) că satisfacția cu școala este slab corelată cu satisfacția cu viața ca întreg, dar și cu satisfacția cu colegii sau cu prietenii de la școală. Acest lucru este un nou paradox în ochii adulților, întrucât după cum se știe prietenii și colegii au un rol foarte important în viața adolescentului, iar satisfacția cu aceștia este puternic corelată cu bunăstarea subiectivă a adolescentului.

Figura 20. Paradoxul satisfacției școlare. Linia continuă indică o corelație puternică iar cea punctată o corelație slabă (Bălţătescu, 2009b).

Am găsit de asemenea că satisfacția cu profesorii este un predictor foarte bun pentru satisfacția cu școala, dar nu contribuie în niciun fel la explicarea satisfacției cu viața la adolescenți. Pe baza unei analize cu ecuații structurale, autorii au recomandat introducerea unei a opta variabile în instrumentul Indexul Bunăstării Personale pentru Copii Școlari (PWI-SC - Cummins & Lau), care contribuie semnificativ la explicarea satisfacției cu viața ca întreg la această vârstă. O formulare mai bună decât „satisfacția cu școala” ar fi „ satisfacția cu viața mea de elev” (Casas, Bălţătescu, Bertran, González, & Hatos, 2013).

Victimizarea

Studiul Lumile copiilor arată o realitate contrastantă: deși copiii români au niveluri din cele mai ridicate de satisfacției cu diferitele domenii ale vieții lor, ei se numără printre aceia care sunt supuși și la cele mai multe acte de victimizare fizică și relațională din partea colegilor lor de școală (Rees & Main, 2015, p. 79)[34]. Nivelurile și tipul victimizării la copiii de 8-12 ani din România depind însă puternic de caracteristicile socio-demografice: băieții, copii care învață în din școlile rurale, copii mai săraci și cei care nu locuiesc cu ambii părinți biologici sunt victimizați cel mai frecvent, atât fizic cât și relațional. Victimizarea pare să fie mai prezentă însă la vârste mai mici (Bălțătescu & Bacter, 2016).

Încă din 2006, pentru măsurarea victimizării am tradus și validat în România scala APRI-T, care este o componentă a Adolescent Peer Relations Instrument (Parada, 2000) măsură a rolurilor participative în victimizarea adolescenţilor. Scala APRI-T constă în 18 itemi ce măsoară cele trei dimensiuni ale victimizării: verbală[35], fizică[36] şi social-relaţională[37] (Bălţătescu, 2006b). Primele studii întreprinse în România cu ajutorul acestei scale arată un nivel îngrijorător al victimizării în școlile românești. Astfel, aproximativ o treime (33,1%) dintre elevi au fost expuși des sau foarte des la cel puțin o formă de victimizare verbală, 22% la cel puțin o formă de victimizare relațională și 19,5% la cel puţin o formă de victimizare fizică (Bălţătescu, 2010)[38].

Rolul de victimă este însă adesea interșanjabil cu cel de victimizator. Parada și Craven (2002) explică această relație cauzală cu dublu sens prin efectul de întărire a comportamentului (elevii victimizatori nu abandonează acest comportament din cauză că este răsplătit de colegi) dar și prin prisma mediului social al școlilor (lipsa pedepselor). De altfel Parada include și o scală separată care măsoară rolul de victimizator, rezultatele testării arătând clar că nu trebuie făcută o separație clară între victimă și victimizator (Marsh, Parada, Craven, & Finger, 2004). Într-un studiu publicat în 2010, pe baza datelor de anchetă din România, am reconfirmat această relație. Astfel, controlând pentru variabile de status ale elevului, inclusiv după unitatea de învăţământ, obţinem o corelație pozitivă puternică dintre rolurile de victimă și victimizator (r = 0,56) (Bălţătescu, 2010).

Figura 21. Model al relației dintre excluziunea în școală și excluziunea social în general (Bălţătescu & Oşvat, 2014).

Și în cazul anchetei proiectului Adolescenții-viitori cetățeni, relevă analizele, caracteristicile individuale sunt asociate cu victimizarea. În explicarea relației caracteristici sociale-victimizare am pornit de la ideea că victimizarea de către colegi este, alături de respingere, un indicator al excluziunii din grupul şcolar, fiind asociată cu excluziunea socială în sens mai larg asociată cu statusul socio-economic al familiei (Bălţătescu şi Oşvat, 2014; Hatos, Bălţătescu, Săveanu şi Săveanu, 2007). Rezultatele testării acestei ipoteze nu au fost însă foarte concludente.

Mergând pe aceeași linie, am încercat și să corelăm indicatorii sociometrici în grupul școlar cu percepția respingerii și victimizării și cu statusul socio-economic, dar și în acest caz este confirmat doar parțial. Astfel, am găsit corelații negative între indicatorii respingerii subiective („mă simt exclus din grup”) și cele ale preferinței sociometrice („pe cine ai invita din clasă la ziua ta de naștere”) dar și indicatorii victimizării subiective (scala APRI-T) și cele ale informației („de la cine afli informații importante asupra evenimentelor din clasă?”) (Bernáth & Bălţătescu, 2010).

În sfârșit, am încercat să corelăm victimizarea cu stima de sine și bunăstarea subiectivă, pornind de la faptul că victimizarea este asociată cu o stimă de sine scăzută (Seals & Young, 2003; Brito & Oliveira, 2013), care la rândul ei este asociată cu fericirea. În cadrul unui studiu corelațional, am confirmat asocierea negativă dintre cele trei tipuri de victimizare și stima de sine și fericirea a adolescenților. Asocierea cu cele două dimensiuni ale bunăstării subiective este însă diferențială, fiind mai puternică cu fericirea decât cu satisfacția cu viața, ceea ce sugerează că experiența victimizării este asociată mai puternic cu afectul negativ[39] decât cu componenta cognitivă a bunăstării subiective.

Un sistem de indicatori ai calității vieții copilului

Abordarea noastră în domeniul bunăstării copilului a fost multidimensională. În paralel am lucrat la un sistem de indicatori pentru măsurarea bunăstării copilului la nivel regional/național în România. Abordarea, dezvoltată la universitatea din Oradea împreună cu colega mea Claudia Bacter (Oșvat)[40], este de tip teoretic/academic[41], pornind de la conceptul de bunăstare a copilului și ajungând la culegerea datelor. Abordarea a cuprins trecerea în revistă a literaturii, analiza conceptuală, focus-grupuri de clarificare cu părinții și specialiștii în domeniu, apoi elaborarea unui sistem de indicatori. Am urmărit să culegem date din trei surse: ancheta cu părinții, anchetă cu copiii[42] și anchetă în instituțiile de la nivel local[43]. Dimensiunile reieșite din analiza conceptuală și validate prin focus grupuri (sănătate, educaţie, locuire și bunăstare materială, relaţii sociale, bunăstare psihologică și subiectivă) au fost transformate în două liste de indicatori, una care să fie culeasă în cadrul unei anchete cu instituțiile la nivel local (primării, instituții de protecție a copilului, etc.) iar alta în cadrul unei anchete cu părinții pe un eșantion format din 819 de respondenți din județele Bihor, Cluj și Sălaj (Bălţătescu, Oșvat, & Grigoraş, 2011)[44].


Bibliografie

  • Alfaro, J., Casas, F., Sarriera, J. C., Bedin, L., Grigoras, B., Bălţătescu, S., . . . Sirlopú, D. (2015). El bienestar subjetivo en la infancia: Estudio de la comparabilidad de 3 escalas psicométricas en 4 países de habla latina. Psicoperspectivas: Individuo y Sociedad, 14(1), pp. 6-12.
  • Artico, C. I. (2003). Latino families broken by immigration: the adolescent's perceptions. New York: LFB Scholarly Publ.
  • Australian Centre on Quality of Life. (2001). International Wellbeing Group.   Retrieved 20 Septembrie, 2015, from http://www.acqol.com.au/iwbg/index.php
  • Bălţătescu, S. (2006a). Comparative results and psychometric proprieties of the Personal Well-Being Index – Romania (old and new versions) with an adolescent sample. A preliminary analysis. SSRN eLibrary. from http://ssrn.com/abstract=2547193
  • Bălţătescu, S. (2006b). Traducerea şi validarea unui instrument de măsură a victimizării în şcoală: scala APRI-T. Paper presented at the Conferinţa naţională: "Cultură, dezvoltare, identitate. Perspective actuale", Universitatea din Oradea. E. Retrieved
  • Bălţătescu, S. (2008). Evenimente de viaţă şi bunăstarea subiectivă a adolescenţilor [Life Events and Subjective Well-being of Adolescents]. In S. Mitulescu (Ed.), Studii în domeniul tineretului: traiectorii şi stiluri de viaţă. Lucrările seminarului de cercetare socială de tineret ANSIT (pp. 64-72). Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
  • Bălţătescu, S. (2009a). Bunăstarea subiectivă a elevilor de liceu şi studenţilor. Studiu folosind "Personal Wellbeing Index". [Subjective well-being of students and high school students. Study using "Personal Wellbeing Index"]. Anuarul Institutului de Istorie „G. Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, VII, pp. 147-157.
  • Bălţătescu, S. (2009b). Determinanţi ai satisfacţiei cu şcoala. Studiu în rândul elevilor de liceu din Oradea [Determinants of school satisfaction. Study among high school students in Oradea]. In A. Hatos & S. Săveanu (Eds.), Educaţia şi excluziunea socială a adolescenţilor din România (pp. 215-226). Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
  • Bălţătescu, S. (2010). Cele două feţe ale violenţei în şcoală: rolurile de victimă şi victimizator [The Two Faces of School Violence: The Roles of Victim and Victimizer]. In S. Bălţătescu, F. Chipea, I. Cioară, A. Hatos & S. Săveanu (Eds.), Educaţie şi schimbare socială. Perspective sociologice şi comunicaţionale (pp. 251-254). Oradea: Editura Universităţii din Oradea.
  • Bălţătescu, S. (2014). Romanian-Hungarian Cross-Border Region, Personal Well-Being Index. In A. C. Michalos (Ed.), Encyclopedia of Quality of Life and Well-Being Research (pp. 5598-5606): Springer Netherlands. http://dx.doi.org/10.1007/978-94-007-0753-5_4229
  • Bălțătescu, S., & Bacter, C. (2016). Bunăstarea văzută prin ochii copiilor români: rezultatele studiului internaţional "Lumea copiilor" (ISCWeB). Oradea, Cluj-Napoca: Editura Universității din Oradea, Editura Presa Universitară Clujeană.
  • Bălţătescu, S., Casas, F., Hatos, A., Bertran, I., & González, M. (2011). Adolescent well-being and subjective indicators of relationships in a Romanian and Spanish adolescent sample. Paper presented at the Third ISCI conference, York. from http://isci.chapinhall.org/wp-content/uploads/2011/09/Baltatescu-Sergiu-et-al_1.pdf. http://www.sergiubaltatescu.info/content/measuringchildwell-beinginromania
  • Bălţătescu, S., & Cummins, R. A. (2004, 10-14 noiembrie ). Subjective wellbeing in a post-communist country. Romania’s International Wellbeing Index. Paper presented at the Sixth ISQOLS Conference “Advancing Quality of Life in a Turbulent World”.  Final Conference Materials, CD-ROM, Philadelphia, U.S Retrieved
  • Bălţătescu, S., & Cummins, R. A. (2006, 17-20 iulie). Using the Personal Wellbeing Index to explore subjective wellbeing of high-school and college students in Romania. Paper presented at the 7th ISQOLS Conference: “Prospects for Quality of Life in the New Millennium” Grahamstown, South Africa Retrieved from http://ssrn.com/abstract=2547293
  • Bălţătescu, S., & Cummins, R. A. (2007, 6-10 decembrie ). An exploration of the domain satisfactions of Romanian school adolescents using the Personal Wellbeing Index. Paper presented at the 8th ISQOLS Conference “From QOL Concepts to QOL Performance Measures”, San Diego, U.S.A. Retrieved from http://listserv.vt.edu/cgi-bin/wa?A3=ind0710&L=isqols-listserv&P=931798&E=2&B=------%3D_NextPart_000_01C6_01C81663.7A24E1F0&N=2007+ISQOLS+Final+Program.doc&T=application%2Fmsword
  • Bălţătescu, S., Hatos, A., & Oșvat, C. (2014). The effects of parental migration on subjective well-being of children: the case of Romania. Paper presented at the Sustaining Quality of Life across the Globe. The XII Quality of Life Conference, FREE UNIVERSITY BERLIN. from http://www.isciweb.org/_Uploads/dbsAttachedFiles/BerlinISQOLSEffectsParentalMigration_Baltatescu.pdf
  • Bălţătescu, S., & Oşvat, C. (2014). Victimizarea în școlile românești: Rezultate ale proiectului "Lumile copiilor. Ancheta internaţională asupra bunăstării copiilor". Paper presented at the Siguranţa copiilor înainte de toate. Protecţia împotriva violenței, Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Cluj-Napoca.
  • Bălţătescu, S., Oșvat, C., & Grigoraş, B. (2011). Developing child well-being indicators at county level in Romania. Paper presented at the Third ISCI conference, York. from http://www.york.ac.uk/conferences/ISCI2011/conference-abstracts.htm
  • Bălţătescu, S., Oşvat, C., Roman, A., Egerău, A., Dughi, T., & Grigoraş, B. A. (2013, 24-26 October). Life events and subjective well-being of Romanian school children. Paper presented at the International Conference "Towards the Good Society - European Perspectives", Bucharest Retrieved
  • Ben-Arieh, A. (2008). The Child Indicators Movement: Past, Present, and Future. Child Indicators Research, 1(1), pp. 3-16.
  • Ben-Arieh, A. (2010). From Child Welfare to Children Well-Being: The Child Indicators Perspective. In S. B. Kamerman, S. A. Phipps & A. Ben-Arieh (Eds.), From child welfare to child well-being: an international perspective on knowledge in the service of policy making (pp. 9-22). Dordrecht; New York: Springer.
  • Bernáth, K., & Bălţătescu, S. (2010). Marginality in social networks and feelings of exclusion in Romanian high school classrooms. Paper presented at the Remaking the Social. New Risks and Solidarities, The First International Conference of the Society of Sociologists from Romania, Cluj-Napoca. from http://cluj2010.files.wordpress.com/2010/12/book-of-abstracts-cluj-dec-2010-ok.pdf
  • Bradshaw, J., & Rees, G. (2015, 2-4 September). Child well-being in the macro context. Paper presented at the 5th ISCI Conference, Cape Town, South Africa Retrieved
  • Brickman, P., Coates, D., & Janoff-Bulman, R. (1978). Lottery winners and accident victims: Is happiness relative? Journal of Personality & Social Psychology, 36(8), pp. 917-927.
  • Brito, C. C., & Oliveira, M. T. (2013). Bullying and self-esteem in adolescents from public schools. Jornal de Pediatria, 89(6), pp. 601-607. http://dx.doi.org/http://dx.doi.org/10.1016/j.jped.2013.04.001
  • Casas, F. (2016). Analysing the Comparability of 3 Multi-Item Subjective Well-Being Psychometric Scales Among 15 Countries Using Samples of 10 and 12-Year-Olds. Child Indicators Research, pp. 1-34.
  • Casas, F., Bălţătescu, S., Bertran, I., González, M., & Hatos, A. (2009). Similarities and differences in the PWI of Romanian and Spanish adolescents aged 13-16 years-old. Paper presented at the IX ISQOLS Conference: „Quality of Life Studies: Measures and Goals of the Progress of Societies”, Florence, Italy. A. Retrieved from http://www.isqols2009.istitutodeglinnocenti.it/Content_en/Conference%20Timetable%20and%20Programme.pdf
  • Casas, F., Bălţătescu, S., Bertran, I., González, M., & Hatos, A. (2013). School Satisfaction Among Adolescents: Testing Different Indicators for its Measurement and its Relationship with Overall Life Satisfaction and Subjective Well-Being in Romania and Spain. Social Indicators Research, 111, pp. 665–681. http://dx.doi.org/10.1007/s11205-012-0025-9
  • Casas, F., Bello, A., González, M., & Aligué, M. (2012, November 1-4). Children's subjective well-being in Spain: Using a new synthetic index. Paper presented at the 10th ISQOLS Conference: “Discovering new frontiers in Quality-of-Life research” Venice, Italy Retrieved from http://www.isciweb.org/_Uploads/dbsAttachedFiles/Using-a-new-synthetic-index_Casas.pdf
  • Casas, F., González, M., Figuer, C., & Malo, S. (2009). Satisfaction with Spirituality, Satisfaction with Religion and Personal Well-Being among Spanish Adolescents and Young University Students. Applied Research in Quality of Life, 4(1), pp. 23-45. http://dx.doi.org/10.1007/s11482-009-9066-x
  • Casas, F., & Rees, G. (2015). Measures of Children’s Subjective Well-Being: Analysis of the Potential for Cross-National Comparisons. Child Indicators Research, 8(1), pp. 49-69. http://dx.doi.org/10.1007/s12187-014-9293-z
  • Casas, F., Sarriera, J., Alfaro, J., González, M., Bedin, L., Abs, D., . . . Valdenegro, B. (2015). Reconsidering Life Domains that Contribute to Subjective Well-Being Among Adolescents with Data from Three Countries. Journal of Happiness Studies, 16(2), pp. 491-513. http://dx.doi.org/10.1007/s10902-014-9520-9
  • Casas, F., Sarriera, J. C., Alfaro, J., González, M., Malo, S., Bertran, I., . . . Paradiso, A. (2012). Testing the personal wellbeing index on 12–16 year-old adolescents in 3 different countries with 2 new items. Social Indicators Research, 105(3), pp. 461-482.
  • Chipea, F., & Bălţătescu, S. (2010). Copiii lăsaţi acasă de emigranţi. Studiu în judeţul Bihor. [Children left home by emigrants. A study in Bihor County]. Sociologie Românească, VIII(4), pp. 104-126.
  • Cummins, R. A., Arita, B., Bălţătescu, S., Dzuka, J., Casas, F., Lau, A., . . . Vitterso, J. (2004, 10-14 November ). The International wellbeing Index: A psychometric progress report. Paper presented at the Sixth ISQOLS Conference “Advancing Quality of Life in a Turbulent World”.  Final Conference Materials, CD-ROM, Philadelphia, U.S Retrieved
  • Cummins, R. A., & Lau, A. (2005). Personal Wellbeing Index-School Children (PWI-SC). School of Psychology, Deakin University: Melbourne.
  • Cummins, R. A., & Lau, A. (2011). Manual: personal well-being index—school children. Resource document. Melbourne: Australian Centre on Quality of Life, Deakin University.
  • Dill, E. J., Vernberg, E. M., Fonagy, P., Twemlow, S. W., & Gamm, B. K. (2004). Negative Affect in Victimized Children: The Roles of Social Withdrawal, Peer Rejection, and Attitudes Toward Bullying. Journal of Abnormal Child Psychology, 32(2), pp. 159-173. http://dx.doi.org/10.1023/B:JACP.0000019768.31348.81
  • Dinisman, T., & Rees, G. M. (2014). Children's Worlds: Findings from the first wave of data collection. York, UK: Children’s Worlds Project (ISCWeB).
  • Dreby, J. (2007). Children and Power in Mexican Transnational Families. Journal of Marriage and Family, 69(4), pp. 1050-1064. http://dx.doi.org/10.1111/j.1741-3737.2007.00430.x
  • Epstein, J. L. (1981). The Quality Of School Life. Lexington, MA: Lexington Books.
  • Glasgow, G. F., & Gouse-Sheese, J. (1994). Themes of Rejection and Abandonment in Group Work with Caribbean Adolescents. Social Work with Groups, 17(4), pp. 3-27.
  • Grigoraş, B.-A., Bălţătescu, S., & Roth, M. (2012). The Well-Being of Children Aged 12-14 in Cluj County. A Pilot Study. Revista de Asistenţă Socială, XI(2), pp. 147-161.
  • Huebner, E. S. (1991). Correlates of life satisfaction in children. School Psychology Quarterly, 6(2), pp. 103.
  • Huebner, E. S. (1994). Preliminary Development and Validation of a Multidimensional Life Satisfaction Scale for Children. Psychological Assessment, 6(2), pp. 149-158.
  • Lucas, R. E. (2007). Adaptation and the Set-Point Model of Subjective Well-Being: Does Happiness Change After Major Life Events? Current Directions in Psychological Science, 16(2), pp. 75-79.
  • Marsh, H. W., Parada, R., Craven, R. G., & Finger, L. R. (2004). In the Looking Glass: A Reciprocal Effects Model Elucidating the Complex Nature of Bullying, Psychological Determinants, and the Central Role of Self-Concept. In C. E. Sanders & P. G. D. (Eds.), Bullying: implications for the classroom (pp. 63-109). San Diego, Calif.: Elsevier/Academic Press.
  • Masser, D. (1992). Psychosocial Functioning of Central American Refugee Children. Child Welfare, 71(5), pp. 439-456.
  • Montserrat, C., Dinisman, T., Bălţătescu, S., Grigoraş, B. A., & Casas, F. (2015). The Effect of Critical Changes and Gender on Adolescents’ Subjective Well-Being: Comparisons Across 8 Countries. Child Indicators Research, 8(1), pp. 111-131. http://dx.doi.org/10.1007/s12187-014-9288-9
  • Noll, H. H. (2002). Towards a European system of social indicators: Theoretical framework and system architecture. Social Indicators Research, 58(1-3), pp. 47-87.
  • Oșvat, C., & Bălțătescu, S. (2011). Suportul social și instituțional pentru familiile copiilor cu dizabilități. Influența asupra bunăstării aparținătorilor. [Social and Institutional Support for Families of Disabled Children. Influence on the Well-Being of Carers]. Sociologie Românească, IX(4), pp. 85-101.
  • Parada, R. (2000). Adolescent Peer Relations Instrument: A theoretical and empirical basis for the measurement of participant roles in bullying and victimisation of adolescence: An interim test manual and a research monograph: A test manual: Publication Unit, Self-concept Enhancement and Learning Facilitation (SELF) Research Centre, University of Western Sydney.
  • Parada, R., & Craven, R. G. (2002). Beyond Bullying Secondary Schools Program: Consultant's handbook: Publication Unit, Self-concept Enhancement and Learning Facilitation (SELF) Research Centre, University of Western Sydney.
  • Park, N. (2005). Life Satisfaction Among Korean Children and Youth: A Developmental Perspective. School Psychology International, 26(2), pp. 209-223. http://dx.doi.org/10.1177/0143034305052914
  • Pottinger, A., & Williams Brown, S. (2006). Understanding the impact of parental migration on children: Implications for counselling families from the Caribbean. Vistas 2006 Online, 1.
  • Rees, G., & Main, G. (2015). Children’s views on their lives and well-being in 15 countries: A report on the Children’s Worlds survey, 2013-14. York, UK: Children’s Worlds Project (ISCWeB).
  • Seals, D., & Young, J. (2003). Bullying and victimization: Prevalence and relationship to gender, grade level, ethnicity, self-esteem, and depression. Adolescence, 38(152), pp. 735.
  • Seligson, J. L., Huebner, E. S., & Valois, R. F. (2003). Preliminary validation of the brief multidimensional students' life satisfaction scale (BMSLSS). Social Indicators Research, 61(2), pp. 121-145.
  • Tomyn, A. J., & Cummins, R. A. (2010). The Subjective Wellbeing of High-School Students: Validating the Personal Wellbeing Index—School Children. Social Indicators Research, 101(3), pp. 405-418. http://dx.doi.org/10.1007/s11205-010-9668-6
  • Veenhoven, R. (2000). The four qualities of life. Ordering Concepts and Measures of the Good Life. Journal of Happiness Studies, 1, pp. 1-39. http://dx.doi.org/10.1023/A:1010072010360
  • Veenhoven, R. (Ed.). (1993). Happiness in nations: subjective appreciation of life in 56 nations, 1946-1992. Rotterdam, Netherlands: Erasmus University of Rotterdam, Department of Social Sciences, RISBO, Center for Socio-Cultural Transformation.
  • Żemojtel-Piotrowska, M. A., Piotrowski, J. P., Cieciuch, J., Adams, B., Ardi, R., Bălțătescu, S., . . . Różycka-Tran, J. (in press). Measurement Invariance of Personal Well-being Index in 26 Countries. Journal of Happiness Studies.

Note

[1] Primul val al studiului s-a desfășurat în 14 țări (Algeria, Brazilia, Canada, Chile, Anglia, Israel, Nepal, România, Rwanda, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Uganda și Statele Unite ale Americii), care au efectuat un test-pilot pe eșantioane mari ale instrumentului. În cadrul celui de-al doilea val al studiului, finanțat de Fundația Jacobs, au fost culese date de la peste 56.000 de copii din trei grupe de vârstă (8, 10 și 12 ani). Cercetarea a cuprins 17 țări: Algeria, Argentina, Columbia, Estonia, Etiopia, Germania, Israel, Malta, Nepal, Norvegia, Polonia, România, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Turcia și Marea Britanie. În acest moment culeg sau au terminat de cules date patru alte țări: Italia, Finlanda, Portugalia, și Țara Galilor.

[2] În România acest lucru a fost clar încă din faza de pretestare, la care am participat (vezi Grigoraş, Bălţătescu, & Roth, 2012).

[3] Peste 76% din totalul participanților au oferit un scor de 9 sau 10 la întrebările privind satisfacția cu viața lor ca întreg (Dinisman & Rees, 2014, p. 35).

[4] Ipoteza „umbrelei parentale” pare a fi susținută de datele românești (Bălţătescu & Cummins, 2006; Bălţătescu, 2009a). Astfel, peste jumătate (52%) dintre copiii din țara noastră care au participat la studiu au răspuns că nu i-au auzit de părinți discutând despre problemele din familie. Ca urmare, la nivel individual, venitul familiei nu este printre cei mai înalți predictori a fericirii copiilor.

[5] Situație oarecum similară cu revoluția în ceea ce privește condițiile de lucru care a avut loc în SUA și în alte țări dezvoltate după al Doilea Război Mondial. Atunci, populația lucrătoare, tot mai afluentă, făcea presiuni pentru îmbunătățirea calității vieții de muncă pentru a se potrivi condițiilor de viață mult îmbunătățite pe care le aveau la domiciliu.

[6] Pentru grupele de vârstă de 10 și 12 ani.

[7] Măsurate prin intermediul unor variabile proxi: „Cât de mulţumit eşti de… „toate lucrurile pe care le ai? / viața ta de familie? / Notele pe care le iei?”

[8] Scală sumativă din 10 variabile dihotomice, ce măsoară dacă copilul, respectiv familia lui are haine bune de mers la şcoală, acces la un calculator acasă, acces la Internet, telefon mobil, propria lui cameră, cărţi pe care să le citească de plăcere, o mașină pentru transportul familiei, ceva al său la care să asculte muzică, un televizor acasă pe care să îl poată folosi (Cronbach alfa = 0,65 for clasa a IV-a și 0,665 pentru clasa a VI-a).

[9] Nu au fost măsurate numărul de luni cât au fost plecați părinții, anii de când sunt plecați și relația copilului cu părinții plecați la muncă.

[10] Activitatea în privința îmbunătățirii și testării instrumentului cu studenții și adulții a continuat pe parcursul tuturor acestor ani, de la prima prezentare a aplicării indexului pe un eșantion de adulți din România (Bălţătescu & Cummins, 2004) și până la cea mai recentă testare a invarianței instrumentului (Żemojtel-Piotrowska et al., in press), notabil fiind și capitolul din Encyclopedia of Quality of Life and Well-Being Research (Bălţătescu, 2014).

[11] În varianta inițială, Indexul Bunăstării personale (PWI-7) cuprindea șapte itemi. Se cerea respondentului să răspundă la întrebările „Cât sunteți de mulțumit de … Nivelul dvs. de trai?/Sănătatea dvs.?/Ceea ce reuşiţi să realizaţi în viaţă?/Relaţiile dvs. personale?/Siguranţa dvs. personală?/Modul cum simţiţi că faceţi parte din comunitatea dvs.?/Siguranţa dvs. viitoare?”. Ulterior s-a adăugat un item nou: „Satisfacția cu spiritualitatea/religia dvs.” (PWI-8), pe care nu toți cercetătorii l-au folosit în studiile cu adolescenții și tinerii. De exemplu, Ferran Casas va găsi că în Catalonia adolescenții nu consideră religia ca fiind relevantă pentru fericirea lor și acordă înțelesuri diverse spiritualității (Casas, González, Figuer, & Malo, 2009). Cummins și Lau (2011) vor dezvolta un instrument adaptat pentru școlari (reformulând întrebări mai complicate: „Nivelul dvs. de trai” va fi transformat în „Toate lucrurile pe care le ai”) la care echipa de la Girona va adăuga doi itemi: „Felul în care îţi foloseşti timpul” și „Experiența ta cu școala” (PWI-9) (Casas, Sarriera, et al., 2012).

[12] n=3509. Date culese în cadrul proiectului Adolescenţii - viitorii cetăţeni: Studiu longitudinal al procesului de excluziune socială la adolescenţii şcolari, Grant CNCSIS 497(2006-2008), director Adrian Hatos.

[13] Recent Casas et al. (2015) et al. va testa și acest item, găsind că are o influență semnificativă la explicarea satisfacției cu viața a adolescenților din Spania, Brazilia și Chile.

[14] Baza de date a proiectului „Nu fii victimă”, finanțat de Direcția pentru Tineret și Sport Bihor, a inclus 981 de chestionare culese în școlile din județul Bihor, în clasele a X-a și a XI-a. Fetele reprezintă 50,5% din eșantion.

[15] Rezultatele au fost divergente. În rândul adolescenților spanioli elementele evaluate cel mai bine sunt satisfacția cu relațiile cu prietenii (pentru ambele sexe), satisfacția cu grupurile de persoane cărora le aparțin (pentru fete) și satisfacția cu modul de a te distra (băieți). În schimb, în rândul adolescenților români cele mai mari scoruri le au satisfacția cu modul în care se înțelege cu tatăl și satisfacția cu religia – ceea ce ar putea implica un respect mai mare al adolescenților români pentru autoritate. În schimb, itemii despre relațiile personale (prietenie, apartenență, relații cu colegii de școală) sunt evaluați aproape în mod egal în ambele țări, ceea ce ar sugera că relațiile sunt la fel de importante in adolescență în ambele țări, independent de evaluarea condițiilor personale și sociale. Lucru interesant, satisfacția cu nivelul de trai are o influență independentă asupra bunăstării subiective mai puternică în Spania decât în România. La vremea aceea interpretam aceste rezultate în sensul că adolescenți spanioli par să fie mai conștienți de condițiile lor de viață și mai critici cu condițiile sociale, inclusiv de școală (Casas, Bălţătescu, et al., 2009).

[16] În cadrul acestui articol am testat comparativ 6 scale de măsurare a bunăstării subiective, folosind  eșantioane de elevi cu media de vârstă de 12 ani din Brazilia (n=1002), Spania (n=5531), România (n=1351) și Chile (n=823). Scalele testate au fost: Satisfacția cu viața ca întreg (OLS, scala clasică cu un singur item), Scala Satisfacţiei cu Viaţa pentru Elevi (SLSS – introdusă de Huebner, 1991), Indexul Bunăstării Personale pentru Copiii Școlari (PWI-SC - Cummins & Lau, 2005), Scala Multidimensională a Satisfacţiei cu Viaţa pentru Elevi – varianta scurtă (BMSLSS, introdusă de Seligson, Huebner, & Valois, 2003) și ISCWEB, introdusă de Ferran Casas si cuprinzând toți itemii de satisfacție folosiți în studiul Lumile copiilor.

[17] Totuși, comparabilitatea bunăstării subiective între țări crește atunci când utilizăm toți itemii din scalele folosite în proiectul Lumile copiilor, formând o singură scală (Casas, 2016).

[18] Idee susținută de studiile lui Brickman, Coates şi Janoff-Bulman (1978) asupra câştigătorilor la loterie şi pacienţilor cu răni grave la şira spinării, ale căror nivele ale bunăstării subiective par sa fi revenit la nivele comparabile (deşi nu identice) celor anterioare survenirii evenimentului pozitiv sau negativ de viaţă.

[19] Ceea ce susține și Lucas (2007), care găsește că evenimente majore precum un accident având ca efecte dizabilitatea persoanei sau moartea unui membru al familiei au influențe de lungă durată asupra bunăstării subiective a individului.

[20] Am folosit un subset de 1811 elevi al eșantionului din valul al doilea al cercetării panel, reprezentând elevi din clasele a X-a, a XI-a și a XII-a din Oradea.

[21] Am fost plecat în tabără sau în străinătate; am rupt relația cu prietenul/prietena; am fost internat in spital pentru o boală gravă sau accident. Acestea au și incidența cea mai ridicată. 48% dintre elevi au fost plecati în tabără sau în străinătate și 39% au rupt relația cu prietenul sau prietena.

[22] Mama a fost plecată la muncă străinătate; tata a fost plecat la muncă străinătate; cineva din familie a fost reţinut sau condamnat pentru delicte/infracţiuni; părinţii au divorţat, s-au separat sau au abandonat familia; membrii familiei internaţi în spital pentru o boală gravă, accident; a survenit un deces în familie.

[23] 40% dintre ądolescenți nu au avut niciun eveniment de viață negativ în ultimul an, 35% au avut unul, peste 15% două şi aproximativ 10% au avut trei sau mai multe astfel de evenimente.

[24] Sex, clasa şcolară (ca indicator al vârstei) și statusul socio-economic al părinţilor (nivelul de instrucție și înzestrarea cu bunuri materiale a gospodăriei).

[25] β=-0,07, sig.=0,01.

[26] β=-0,07, sig.=0,01.

[27] β=0,09, sig.=0,01.

[28] În ultimul an...  Ţi-ai schimbat locuinţa?/ Te-ai mutat în altă zonă din oraş/sat sau în alt oraş/sat?, Te-ai mutat la altă şcoală?, Ai locuit în altă ţară mai mult de o lună?. Locuiești cu aceiași părinți sau persoane care au grijă de tine ca și anul trecut? (răspuns inversat). Cel mai frecvent a fost mutarea în altă locuință (10%) și cel mai puțin frecvent schimbarea părinților/adulților/tutorilor cu care locuiește (7%). Primele patru evenimente sunt semnificativ corelate între ele (mai ales schimbarea locuinței, zonei și școlii).

[29] Dar mai ales schimbarea locuinței, zonei și școlii.

[30] Brazilia, Anglia, Israel, România, Africa de Sud, Spania, Uganda și SUA. Am folosit datele din valul I al anchetei Lumile copiilor, categoria de vârstă 12 ani (n=12.413).

[31] Deși nu este clară secvența temporară: poate relațiile proaste și insatisfacția cu mediul fizic și social au determinat schimbările din viață.

[32] Ceea ce a fost explicat prin factori psihologici, anume stilul diferit de coping al fetelor, prin interiorizarea factorilor stresori (p. 129).

[33] Satisfacția cu… Rezultatele tale şcolare/Lucrurile pe care le-ai învăţat/Relaţia cu colegii de şcoală/Relaţia cu profesorii/Şcoala ta, în general.

[34] În studiul Lumile copiilor, aceste două variabile au fost măsurate prin întrebarea „În ultima lună, cât de des... Ai fost lovit de alţi copii la şcoală” (victimizare fizică) și „...Copiii din clasa ta NU te-au lăsat să participi la jocurile și activitățile lor” (victimizare relațională), ambele variabile având 4 răspunsuri posibile (niciodată, o dată, de 2 sau 3 ori, mai mult de 3 ori).

[35] Exemplu: cât de des s-a întâmplat în ultimele săptămâni... ca un/o elev/ă să spună cuvinte urâte despre

mine.

[36] Exemplu: un/o elev/ă să le ceară altora să nu aibă de-a face cu mine.

[37] Exemplu: să fiu îmbrâncit sau lovit de un coleg/colegă.

[38] 34% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la cel puţin o formă de victimizare verbală în ultimul an. 3% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la toate patru formele de victimizare verbală despre care au fost întrebaţi. 17% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la cel puţin o formă de victimizare relaţională în ultimul an. 1% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la toate patru formele de victimizare relaţională despre care au fost întrebaţi. 9% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la cel puţin o formă de victimizare fizică în ultimul an. 1% dintre elevi au fost expuşi des sau foarte des la toate patru formele de victimizare fizică despre care au fost întrebaţi.

[39] Între acestea cităm sentimentul de rușine. Este drept că experiența victimizării poate fi și cauzată de sentimente de rușine asociate cu retragerea socială (Dill, Vernberg, Fonagy, Twemlow, & Gamm, 2004).

[40] Începând cu 2009, în cadrul masteratului de Politici Publice în Asistență Socială. Ulterior ni s-a alăturat Brândușa Grigoraș, de la Universitatea Babeș-Bolyai.

[41] Vezi pentru clasificare distincția lui Noll (2002) între construcția sistemelor de indicatori sociali pornind de la date, de la preocupările de politici sau de la teorie (ultima abordare fiind și cea preferabilă).

[42] Pentru aceasta am folosit ancheta pretest desfășurată în patru județe din Nord-vestul României, în cadrul proiectului Lumile copiilor.

[43] Încă nerealizată, însă ar avea meritul de a identifica distribuția spațială a bunăstării copiilor.

[44] În afară de ancheta cu familiile în general am mai publicat un articol pe baza unei anchete cu familiile având copii cu dizabilități (Oșvat & Bălțătescu, 2011).